Eram fanatic al Pokemonilor când eram copil, iar cea mai prețioasă posesie a mea era un Charizard japonez holografic. Îmi amintesc că eram cam supărat pentru că voiam unul în engleză. Am uitat de întreaga colecție pe măsură ce am îmbătrânit și de atunci nu am mai reușit să o găsesc. Încă am coșmaruri despre ce s-a întâmplat cu el.

Îmi amintește de cum trebuie să se simtă tipul ăla care caută Bitcoin în tomberoane timp de un deceniu.